# Cer dizolvat in palma noptii...

Un miros de cafea, se prelinge din sanul nopţii...

inima-ti era plină de sange;

pietre de cristal se zdrobeau în palma sufletului tău;

aripile nopţii mă înveleau cu picături de bine...

un gust de coniac slab, îmi masura pulsul de alaltăieri...

mirosuri de necontrolat, gesturi abusurde...

ridic mana deasupra ta;

reuşesc sa-mi iau la pachet o parte din tine, cerule !!

te-am cules din sanul nopţii...

n-a fost greu... particele din tine se dizolvau;

s-a lăsat o rouă peste mine, peste tine..

în continuare, totul a rămas un mister

Oare, am reuşit sa muşc din tine ?

# Cer dizolvat în palma nopţii...

# Stres, stres...

Da, a inceput stresul! Deja, m-am saturat de tot... nici sa scriu nu mai am timp, programul mi-e dat peste cap. Cum am spus, am sa o las mai moale cu postarile mele siropoase, am sa revin cat de curand.. cred.

# Foame absurda...

Ti-am legat ochii cu un lacat incins...

mureau in mine calduri necontenite;

tasnea pe furis un miros de cafea moarta;

se zdrobeau in mine seminte de floarea soarelui...

cicatrici de vise se topeau in mine...

nu-mi pasa de nimic.

odata cu lacatu' incins, ti-am aruncat si ochii...

ranile sapate cu drag, mi-au mangaiat trupul cu miere.

Ti-am cristalizat visele cu orgolii incinse, pe un carbune rece...

privire cruda, nu vezi ca-mi tremura pielea ?

din cauza amprentelor lasate, de ochii tai!

nimic nu se mai poate rezolva...

subit, carnea-mi era sfasiata de ochii tai albastri...

mi-ai golit totul... au mai ramas doar niste priviri distruse...

# foame absurda de ingeri.

# Dimineti de septembrie...

Un miros de toamna bolnavă îmi clocoteste prin piele. Da, a venit toamna vrem nu vrem... si subtil de tot vara ne-a părăsit. N-am avut parte de acea vară perfectă, dar totuşi... cum am mai spus, mă bucur ca mi-am avut alături sufletele dragi, mie. Am cunoscut oameni noi, am si pierdut oameni dragi... e normal! Viaţa asta îţi mai da si cate un sut în fund (scuzati-mi limbaju') dar asa este... te ajuta sa te trezeşti la realitate, sa-ti dai seama ca unii îţi vor răul, ca nu te suporta, ca sunt invidioşi pentru ceea ce eşti... Dar, mie nu-mi pasa... răutăţile acestea mă ajuta sa fiu mai tare... jignirile, uneori te ridica...

În fine, timpul le rezolva pe toate! Vara asta, a fost una plăcută... am reuşit sa traversez strada inimii mele... si m-am entuziasmat de ceea ce am găsit acolo. Is curioasă, ce-mi pregateste toamna... ce praguri mai am de urcat ? sau, trist.. cate mai am de coborat ?

# Bun venit, în inima mea ! Abia aştept, sa-mi mangai pielea cu răceala ta! Dimineti de septembrie, cu aroma de cafea...