îmi rupe dorul din tăcerea insangerata;
îmi leagă trupul de un izvor incins;
îmi sărută mainile pline de patimă...
Noaptea mă caută în jocul verii
nu mă găseşte...
Eu sunt în pielea ta caldă si cenuşie
mă joc cu venele tale; cu gandurile reci
mă trezesc, adorm, visez... adorm...
N-am timp de nimic, îmi înfasor zambetul fals intr-un cantec... mut
îmi răcoresc ochii;
îmi trezesc necunoscutul;
îmi îmbrăţişez visul...
Si adorm iar... si iar... si iar...
geme în mine lacrima portocalie
îmi aşterne ganduri încinse pe ochi, pe piele.
Gata, mi se face lene...
totul încetineşte în mine;
totul se dezgoleste... nisip... nori... eu.
Nu mă mai caută, vino aici!
sunt în palmele tale, ti-am făcut din mana... istovită si-am plecat.
Vezi, ti-am sărutat gandul ăla încins si ti-am îmbrăcat din nou... nisipul
# Mi se zbate o răcoare încetinita... lene...


