sâmbătă, 18 decembrie 2010

# Chip in ruine...

degetele lui se impregnau pe geamul în flăcări...
m-am apropiat , m-am apropiat de tine.

Te-am atins si mi-ai spus: " Vreau sa-ti simt căldura pielii în răceala chipului meu!"
ai căzut în genunchi în fata mea... ciudat.
ti-am aruncat chipul în şemineu...

Printre ruinele chipului tău , simţeam cum mă devorai ca pe o crema de zahăr ars !
te topeai... te pierdeam în flacăra dimineţii...
cenuşă dulce ai lăsat în urma ta...

Sunt multumita de un singur lucru !!
am apucat sa-ti prajesc fineţea sufletului pe un fulg încins..
am muşcat din tine ... si iar , si iar...

Ti-am devorat fineţea sufletului , mulţumit Îngere ?
te-am servit ca mic-dejun...
Îngere , ai fost bun si acru !

joi, 9 decembrie 2010

# Rasaritul inimii...

Calc usor peste cioburile inimii mele...
sangele îmi plangea de plăcere;
patima soarelui se ondula în creştetul sufletului.
Fulgii ametiti de licoarea zambetului tău , îmi sopteau:
" Vrem sa muscam puţin din prăjitura răsăritului..."
Au apucat cu incredere din inima rasaritului si s-au dizolvat in cerul violet.
Le-au mai ramas doar lacrimile ce se scurgeau pe geamul aburind...

Si eu vreau sa muşc din răsăritul tău , mă laşi ?