sâmbătă, 18 decembrie 2010

# Chip in ruine...

degetele lui se impregnau pe geamul în flăcări...
m-am apropiat , m-am apropiat de tine.

Te-am atins si mi-ai spus: " Vreau sa-ti simt căldura pielii în răceala chipului meu!"
ai căzut în genunchi în fata mea... ciudat.
ti-am aruncat chipul în şemineu...

Printre ruinele chipului tău , simţeam cum mă devorai ca pe o crema de zahăr ars !
te topeai... te pierdeam în flacăra dimineţii...
cenuşă dulce ai lăsat în urma ta...

Sunt multumita de un singur lucru !!
am apucat sa-ti prajesc fineţea sufletului pe un fulg încins..
am muşcat din tine ... si iar , si iar...

Ti-am devorat fineţea sufletului , mulţumit Îngere ?
te-am servit ca mic-dejun...
Îngere , ai fost bun si acru !

joi, 9 decembrie 2010

# Rasaritul inimii...

Calc usor peste cioburile inimii mele...
sangele îmi plangea de plăcere;
patima soarelui se ondula în creştetul sufletului.
Fulgii ametiti de licoarea zambetului tău , îmi sopteau:
" Vrem sa muscam puţin din prăjitura răsăritului..."
Au apucat cu incredere din inima rasaritului si s-au dizolvat in cerul violet.
Le-au mai ramas doar lacrimile ce se scurgeau pe geamul aburind...

Si eu vreau sa muşc din răsăritul tău , mă laşi ?

vineri, 26 noiembrie 2010

# Bine si frumos.... cer prea mult ?

Simplu si frumos. Melodia asta ma face sa-mi mai revin cat de cat. Sa-mi dau seama ca nu fac bine ceea ce fac. Sunt rea , prea rea! Poate unii merita , dar gata ! E cazul sa ma opresc . Nu sunt eu in masura sa judec pe nimeni. Am hotarat sa nu-mi mai pese de altii , sa fiu EU cu mine si cu cei care imi vor binele, cu adevarat. Cer prea mult ? Macar atat sa am si eu dreptul, .nu ?
Iar m-am abatut de la subiect... mi se zbat in piept momentele frumoase si....
Sunt bine .


# Degeaba...

Fulgi mari ce se jucau in parul meu inca de dimineta. Frumos si placut. Dar degeaba. Timpul trece , la fel si amintirile imbibate in ras. Imi lipsesc momentele frumoase. Candva , pot sa spun ca da !! ma simteam bine alaturi de tine , draga prietena. Dar , tot timpul exista acest DAR... pe care nu pot sa-l trec cu vederea (stii la ce ma refer)... Mi-a ramas un gust acru in suflet , oare cum poate fi indulcit ? Cu rabdare ? incredere ? Stii , cum se spune : "Timpul le rezolva pe toate!" Dar , vad ca el s-a instalat bine-mersi in inima mea si nu reactioneaza cu absolut nimic.
Poate asa a fost sa fie. Am observat ca momentele frumoase dureaza foarte putin... pacat. Poate ... n-am stiut sa le apreciem cu adevarat , poate am lasat sa treaca pe langa mine, toate vorbele rele si am inghitit in sec si... s-au adunat prea multe. Chiar prea multe.
Nu stiu ce m-a apucat ! iar imi amintesc , iar imi pare rau , iar imi pare bine , iar imi trece... dar , degeaba! Am vazut ca ti-e mai bine asa .

vineri, 29 octombrie 2010

# Cenusa-n pieptul meu...

Mi-ai strivit ochii sub o coajă de nucă.
plesnea durerea inlacrimata...

Mi-ai spanzurat sufletul de soare.
cantec de moarte se auzea printre aripile ruginite...

Mi-ai mancat umerii bolnavi.
tarana...

Mi-ai infasurat durerea de tample.
bratele subtiri urlau de frig...

Mi-ai zis: "Tot ce-i al tau, mi se cuvine mie"
Ai plecat... dar, n-ai uitat de mine...
Radeai. In timp ce eu ma dizolvam in palma cerului.

Lacrimile plangeau de durere...
a ramas doar cenusa din pieptul meu...

duminică, 17 octombrie 2010

# Inimă bruscată ...

A mai trecut o saptamana incinsa. De ce, spun incinsa ? Pentru ca am mai primit o palmă din partea unei persoane dragi. Nu ma asteptam... dar, poate am sa reusesc sa trec si peste asta. Imi caut din nou ochii prin nisipul dureros si imi revin... partial. Crede-ma, nu ma asteptam.. am ramas uimita ... parca imi venea mie sa-mi culeg rusinea de pe jos (in locu' tau) dar, nici dupa ce ti-ai revenit n-ai facut-o (asta m-a deranjat enorm). Pe moment te-am inteles... am zis: "Hai, gata poate iar s-a certat cu el, poate iar nu-i este bine..." Am cusut toate astea cu un ac al ignorantei, am hotarat ca sa nu te mai bag in seama cateva zile. N-a mers. Parca, imi infingea cineva sulite pe la spate... cred ca era prietenia noastra innodata si dezlegata.
Ma uitam la tine si parca... nu-mi venea sa cred ca nu vorbesc cu tine! Noi, alea care radeam non-stop, care barfeam non-stop. Am hotarat, sa trec si peste asta... am considerat comportarea ta una "copilareasca".. te-am inteles, citez: "n-aveam chef de glume". Dar, vezi aia chiar a fost o gluma iar tu ai luat-o drept ceva serios. Ar trebui sa invatam sa ne comportam mai frumos cu cei in varsta, nu ? Crede-ma, ii erai o persoana draga, speciala... si inca ii mai esti. Totusi, a lipsit un "iarta-ma!". E in regula, poate nu ai simtit nevoia sa zici asta... dar, cineva astepta sa auda acel "scuze".
Incerc sa te inteleg.. si n-am sa uit ziua aia cand ai spus: "Nimeni nu ma intelege!" Stii la ce ma refer... adica, eu care stateam si te ascultam non-stop nu te intelegeam ? Si nu ma refer doar la mine ... ci si la celelalte ( ne-am lamurit si cu asta). Sper, sa nu se mai intample! Am gresit amandoua... din pacate, eu am fost dezamagita de tine. Dar nu-i nimic... totul se rezolva prin discutii purtate calm. O parte le-am rezolvat.. a mai ramas doar ultima "intamplare" ca sa zic asa. Si nu din cauza mamei, si a L. ai avut tu discutiile astea cu mine. Din contra, ele m-au incurajat sa vorbesc cu tine. Comportamentul tau cam ironic, a fost de vina. Sper sa-ti dai seama ce si cum. Si o ridicare de ton, schimba multe...
Mie mi-a trecut.. sunt bine. Sper din suflet sa nu se mai repete.
# Ai grija de tine, ai grija de mine, ai grija de inima mea. Nu o mai brusca de toate scarile prafuite.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

# Oglinda patimasa :)


Joi, am avut de pregatit o tema la dirigintie impreuna cu Oana. Si am hotarat sa va arat si voua cam ce mi-a iesit... Tema: Eu in oglinda.

.... Oglinda, pentru mine este ca o fereastra care se deschide atunci cand soarele bate din aripi si care se inchide atunci cand nesiguranta invadeaza particele din mine.. se hraneste cu o doza de pesimism. Eu, in oglinda incerc sa vad frumosul, frumosul vietii.. vad un caracter nu prea perfect dar pe care incerc sa-l modelez cu putina bunavointa. Vad un om obisnuit, care uneori se vrea deosebit pentru toti si nu-i prea iese, dar are incredere in fortele proprii, vad ceea ce-mi place, de multe ori si de cate ori plec de acasa ma uit in oglinda si nu numai in cea de pe perete, ci si in cea a sufletului.
De fapt, oglinda sufletului ne arata cum suntem noi cu adevarat, sufletul este umbrit cu calitati si defecte. Am cunoscut persoane care vor cu orice chip sa-si scoata in evidenta calitatile, frumusetea chipului... dar cand ii descoperi goliciunea sufletului parca, totul se sfasie... Este mai bine sa-i lasi pe cei din jur sa te descopere, sa-ti spuna cat de frumos/a esti... mandria asta de care dau dovada unii devine una plictisitoare, iar treptat, treptat pulsul prieteniei scade. Incep sa se nasca niste prietenii in alb si negru.
Deci, cum am spus.. unii se cred prea perfecti, prea mandri de ceea ce vad... iar altii sunt dezamagiti, de ceea ce vad in oglinda. Nici aici , nu este bine... chiar daca geme in noi o nesiguranta, o nemultumire ca nu suntem asa cum vrem noi sa fim, ar trebui sa ne asternem gandurile astea incinse in oglinda sufletului. Sa le dam foc, iar nesiguranta sa se faca scrum... iar dupa aceea , dupa ce am scapat de acest defect sa aruncam cenusa insangerata peste cei care se cred perfecti... si sa incercam sa devenim mai simpli si mai siguri pe noi.
Odata, m-am aflat si eu in ipostaza nesigurantei dar, sufletul cald mi-a preparat o licoare din incredere si mi-am revenit. Sper, ca asa sa faceti si voi, lasati perfectiunea deoparte, gustati putin si din simplitate. Incercati sa va uitati de doua ori in oglinda: in oglinda de pe perete si in cea din suflet .. si vedeti care este mai avantajoasa.

# Voi, cum va vedeti in oglinda ?

duminică, 10 octombrie 2010

# Inger, nebun de alb!

Si-mi stau pe tampla stelele de amiază...
cuţitul zambetului tău îmi mangaia pielea franta
a fost nevoie doar sa mă atingi, ca sa mă topesc în paharul rece si albastru...
ceara îmi îmbrăţişa ochii... rupea din mine infinitul.

Carnea crudă de stele mă hrănea cu Indiferenţă !
cenuşă si tăcere.

Luna fulgera, liniştea de ieri lacrima...
sangele bolnav, curgea pe pieptul îngerului flamand;
ochii picurau smirna;
palmele miruite se incolaceau sub aripile nebune de alb !

# Înger, nebun de alb!



duminică, 3 octombrie 2010

# Azi, nu !

Stres nebun, ce se joaca cu venele mele bolnave. Dar, mi-e bine. Mi-am revenit cat de cat... mi-am reluat programu' plictisitor si in acelasi timp placut.. scoala. Ma bucur enorm de mult, ca suntem din nou impreuna. Noi, rosioarele! Care ii stresam pe cei din clasa cu rasul nostru molipsitor si calm.
Da, poate vi se pare stupid dar noi radem non-stop... chiar si atunci cand suntem ascultate, chiar si atunci cand Viorica "moare", chiar si atunci cand Madalina ma invineteste , chiar si atunci cand Oana ne vorbeste de mancarea de la cantina (cel mai tare moment).
Am promis, ca revin cu postari proaspete si crocante... dar, parca timpul asta nu-mi da pace. Imi infinge in spate o lene de nedescris, la fel si vremea care de la un timp nu mai este deloc prietenoasa. Se simte ca a venit toamna... mirosul de frunze plouate ne-a inundat sufletul crocant de ieri. Cuvintele siropoase s-au inecat intr-o dulceata trecatoare. Miezul de imaginatie s-a imbolnavit, mici amanunte de bine s-au pierdut intr-o imbratisare rece de toamna. Voi incerca sa-mi imbib amestecul de liniste cu descompunerea gandurilor de vara.
Imaginatia mea, a luat-o razna. Sper sa-si revina. Nu vreau sa mi se goleasca momentele hranite cu atata dragoste.
# Azi.. n-am chef de nimic, poate maine.

duminică, 26 septembrie 2010

# Cer dizolvat in palma noptii...

Un miros de cafea, se prelinge din sanul nopţii...
inima-ti era plină de sange;
pietre de cristal se zdrobeau în palma sufletului tău;
aripile nopţii mă înveleau cu picături de bine...

un gust de coniac slab, îmi masura pulsul de alaltăieri...
mirosuri de necontrolat, gesturi abusurde...
ridic mana deasupra ta;
reuşesc sa-mi iau la pachet o parte din tine, cerule !!
te-am cules din sanul nopţii...

n-a fost greu... particele din tine se dizolvau;
s-a lăsat o rouă peste mine, peste tine..
în continuare, totul a rămas un mister

Oare, am reuşit sa muşc din tine ?
# Cer dizolvat în palma nopţii...

joi, 16 septembrie 2010

# Stres, stres...

Da, a inceput stresul! Deja, m-am saturat de tot... nici sa scriu nu mai am timp, programul mi-e dat peste cap. Cum am spus, am sa o las mai moale cu postarile mele siropoase, am sa revin cat de curand.. cred.

marți, 7 septembrie 2010

# Foame absurda...

mureau in mine calduri necontenite;
tasnea pe furis un miros de cafea moarta;
se zdrobeau in mine seminte de floarea soarelui...

cicatrici de vise se topeau in mine...
nu-mi pasa de nimic.
odata cu lacatu' incins, ti-am aruncat si ochii...
ranile sapate cu drag, mi-au mangaiat trupul cu miere.

Ti-am cristalizat visele cu orgolii incinse, pe un carbune rece...
privire cruda, nu vezi ca-mi tremura pielea ?
din cauza amprentelor lasate, de ochii tai!
nimic nu se mai poate rezolva...
subit, carnea-mi era sfasiata de ochii tai albastri...

mi-ai golit totul... au mai ramas doar niste priviri distruse...
# foame absurda de ingeri.

joi, 2 septembrie 2010

# Dimineti de septembrie...


Un miros de toamna bolnavă îmi clocoteste prin piele. Da, a venit toamna vrem nu vrem... si subtil de tot vara ne-a părăsit. N-am avut parte de acea vară perfectă, dar totuşi... cum am mai spus, mă bucur ca mi-am avut alături sufletele dragi, mie. Am cunoscut oameni noi, am si pierdut oameni dragi... e normal! Viaţa asta îţi mai da si cate un sut în fund (scuzati-mi limbaju') dar asa este... te ajuta sa te trezeşti la realitate, sa-ti dai seama ca unii îţi vor răul, ca nu te suporta, ca sunt invidioşi pentru ceea ce eşti... Dar, mie nu-mi pasa... răutăţile acestea mă ajuta sa fiu mai tare... jignirile, uneori te ridica...
În fine, timpul le rezolva pe toate! Vara asta, a fost una plăcută... am reuşit sa traversez strada inimii mele... si m-am entuziasmat de ceea ce am găsit acolo. Is curioasă, ce-mi pregateste toamna... ce praguri mai am de urcat ? sau, trist.. cate mai am de coborat ?
# Bun venit, în inima mea ! Abia aştept, sa-mi mangai pielea cu răceala ta! Dimineti de septembrie, cu aroma de cafea...

marți, 31 august 2010

# "Perfectiune"...

Ironii. Înţepături. Ciuda. Trei cuvinte folosite cu atata uşurinţă si simţite cu o oarecare greutate, te fac sa te simţi în plus, sa renunţi la tot, dar... orgoliul nu te lasă sa faci acest pas... îţi mai da o şansă... si e bine. De mult timp, am vrut sa dezbat acest subiect : perfecţiune/simplitate... mi se pare ca multă lume se crede prea, chiar prea perfectă... si nu e bine deloc.
Domnişoară, dacă te crezi atat de perfectă cum pretinzi... de ce, nu-i lasi pe cei din jur sa-ti spună acest lucru ? Ti se pare, ca suna mai siropos din gura ta? Frumuseţea, "perfecţiunea" ta nu consta intr-un kg de fond de ten aplicat pe obrajii tai perfecţi, mai bine.... mă abţin. Îţi place sa-i ironizezi pe cei din jur, nu ? acest lucru te face sa te simţit mai superioara ? Greşit... ironiile pe care le arunci fără pic de jenă se vor întoarce împotriva ta, lumea nu e atat de "fraiera" cum crezi tu.
Mă deranjează enorm de mult, cum unii... mai ales unele (ca sa fiu mai directă) îşi castiga prietenia, "prada" prin falsitate... urat! Nu sunt eu, în masura sa judec pe nimeni.... dar totuşi, mă lasa rece. Uneori, limita de bun simt nu mai exista... sau, poate este bine ascunsă si culmea.. descoperită de cine merită sa fie respctat. Îţi lipseşte bunul simt cu desavarsire, iar tu nici nu observi asta, la cat de "perfectă" te crezi îmi si imaginez.
Stai linistita, perfecţiunea asta o sa se observe după ceva timp si nu o sa-ti placă. Ai sa-mi dai dreptate, sau poate nu!
Aceasta postare ii este dedicată unei persoane care, candva făcea parte din inima mea... dar acum...
# Nu este un capăt de lume :), uneori mai si pierzi persoane dragi...

duminică, 29 august 2010

# Ninge a toamna...


Ninge a toamna peste mine...
monotonia îmi invadeaza sangele bolnav;
cerul îmi pregateste o saltea din frunze;
soarele mi-a infulecat picătura de bine...

Sufletul-mi canta cu vantul... o serenada rece.
totul este pregătit pentru un mic-dejun perfect!
îmi lipsesc, doar...
minutele care urlă de frig... în sangele ce clocoteste pe fruntea ploii...

# De ce, trebuia sa apari chiar acum ?
mi-era mai bine fără tine...
si totuşi... de ce, ninge a toamna peste mine ?


miercuri, 25 august 2010

# Val nebun...


Soarele m-a aruncat intr-un val încins...
îmi simţeam inima cum se umfla de arsuri obscure;
urla în mine o teamă obişnuită;
sufletu-mi era umbrit de un val plin de vigoare.

M-am cuibarit în palma izvorului...
ritmul valului mă ameţea;
prospeţimea era supusă sa urmărească valurile încinse;
primejdia se apropia;
sufletul rănit se chinuia sa scape;
chipul îmi urla cu zambete...

puţin cate puţin, simţeam cum moare fiecare particica din mine
aşteptam eliberarea...
emoţii nebunesti...
se auzeau bătălie valurilor ... erau aproape de necunoscut...

un sunet triumfal mă ridicase la suprafaţă..
scăpasem...
soarele a apus, în sfarsit.
# Un val nebun vroia sa-mi muşte necunoscutul...
n-a reuşit...

vineri, 20 august 2010

# Agonie de vară...

O lumina diafană se scălda în mare...
un vant fin o învelise cu o panza albă;
goliciunea nisipului se sfasia de durere;
mangaieri recent spălate se ingalbeneau de ciuda;
palmele mi s-au impregnat cu o dulceata de soare;
nisip plantat în vene...

Cerul era în hohote de ras;
blandetea de vară se auzea duios;
domnea o senzaţie de bine;
soarele era ridicat cu greu de doua sulite....
pofta de vară împrăştiata pe jos
solul se relaxa..
# o simpla agonie de vară!

miercuri, 18 august 2010

# Povesti vechi in haine noi...

Exista oameni pe care-i cunoşti de-o viata, cu care ai copilărit, cu care te-ai maturizat, cu care ai plans, cu care ai ras ? Cu siguranţă, ai avut parte de asa ceva... Dar, după un timp ai observat ca se întrepătrunde o raceala ? toate discuţiile pe care le credeaţi între "patru ochi" erau spuse si altcuiva, acel cineva care era mai "special" decat tine ? Cred ca fiecare dintre noi, au avut astfel de urme...
Am observat un lucru, prieteniile de o viata se uzează mai repede, se răcesc, se pierd odată cu ploaia de vară care vine... si trist, mai si pleacă.... Iar dacă se mai întoarce încă o data si eşti fericit ca ti-ai recastigat buna prietenă din copilărie... doar te-ai amăgit... "ploaia" aia a venit doar sa-ti dea o palmă peste fata si sa-ti spună ca eşti tare, tare naiv.
Sinceră, sa fiu eu cred ca este mult mai valoroasa o prietenie de 1 an, 2... decat una de 10,15 ani. Ai impresia ca de fapt pe el îl cunoşti mai bine, cu el ai copilărit... dar nu este asa... Parcă îţi deschizi altfel inima, ca o carte de joc care ştie sa parieze pe încrederea ta.
Poate credeţi ca sunt cam naivă, adică pun prea mult suflet în acea prietenie... iar după un timp o sa-mi dau seama ca si acel "prieten" a plecat... Gresit! Eu raman la ideea ca prietenia aia "veche" se uzează mai repede, intra la apa...si poate ai vrea sa se mai trezeaza, dar... este imposibil.
Hey, voi puteţi sa mă contraziceti... nu mă supăr.

# Povestea aia veche, s-a schimbat cu o haină nouă acum.... mult mai calduroasa... si asta mă bucura.

duminică, 15 august 2010

# :-j

O lacrimă beată se incolaceste pe obrazul meu....

marți, 10 august 2010

# Sfeşnic de nor sidefat...

Un nor stătea înfipt în soare...
străbătea o mie de locuri melodioase;
arunca din soare un parfum... aspru si dulce;
umplea aerul cu nişte cantari de frunze;
se auzeau bătăi de aripi... îngeri peste tot;
voci monotone, dar ritmice se prăbuşeau intr-un concert divin;
păsările se inaltau ca nişte mici bombe;
roua nopţii se tăvălea intr-un abur rece si mandru;
ceaţa era imbodobita cu oboseala...
O tăcere nelinistita se lăsa peste tot...
o panoramă s-a absorbit în racoarea dimineţii;
spectacole sublime în cer;
Dar, deodată se rupse o tăcere înfiorătoare....
norii plecau, soarele se ascundea...
geamul mi-era luminat de un sfeşnic... cu nor sidefat..
si era atat de bine.. pana cand, totul s-a intunecat...
Si-ai plecat....

sâmbătă, 7 august 2010

# Vara asta...


Mi se înfige în spate un soare perfect... îmi da de înţeles ca trebuie sa profit de momentele care au mai rămas din aceasta vară cam... obosită. Asa am sa fac, îţi multumesc prietene! Vara asta, a început cam aiurea... ploi, vant... parcă nu era în apele ei, pe parcurs si-a revenit... a primit o palmă peste fata si... brusc s-a însănătoşit cu o porţie de canicula. Lucruri prea multe si interesante nu am făcut, mi-am propus doar sa mă relaxez si sa mai schimb ritmul alegerilor din viaţa mea. Si da, am reuşit! asta mă bucura cel mai mult... Relaxarea a fost si va mai fi una plăcută.... mi-am avut langa mine sufletele dragi si chipurile plouate cu zambete: plimbari nocturne, ras pana la lacrimi, distracţie.... cat de frumos. Cat de bine e sa ai langa tine un prieten, doi, trei.. cu care sa-ti petreci zilele pline de soare... Relaxarea mea s-a rezumat si la citit, am reuşit sa citesc 2 cărţi în 2 luni: "Ciocoii vechi si noi"- Nicolae Filimon si bineînţeles "Jurnal"-Oana Pellea. Mi-am propus sa citesc in continuare: "Zorba Grecul"- Nikos Kazantzakis... sper sa reuşesc.
Cat de bine este sa te atingă nişte raze înnebunite după răcoare... iar tu, sa răsfoieşti o carte... sa ti se spargă în fata imagini de neuitat, sa intri în povestea respectivă, sa simţi ce se intampla... sa vină nişte musculite pe post de evantai, sa-ti racoreasca ochii...
Frumos, frumos... am sa mă duc sa profit de ultimele clipe de bine. Am sa tin vara asta pe o pleoapă rece... poate asa nu mai pleacă...

# Voi ce aţi citit vara asta ?

marți, 3 august 2010

# Miez de chip dispărut...


Ti-am ucis ochii cu coaja de lamaie...
pielea-ti era uscată... galbenă
tasnea din tine Apusul...
O lumina grea mă obseda
venea din fereastra aia... prafuita
se lipeau de mine fluturi însetaţi...
îmi muscau... Răsăritul.
Am deschis usa pictată de.. nori...
venea un miros de... sfarsit
te hrăneai cu poeme...
aşteptai sa-ti vină sfarsitul
Pasi nebuni îţi traversau trupul..
ti-au insangerat chipul cu... zeama dulce de lamaie
erai galben... galben si dulce.
Ti-am desenat gandul si privirea...
am sa-ti aşez căldura int-un pahar
am sa beau din tine în fiecare dimineaţă.
Ti-am atarnat ochii intr-o ceasca de cafea amară...
cat de bine e...
Ti-a dispărut chipul... a mai rămas doar un abur dulce ce-ti infasoara mainile fine...
or sa dispară si ele...
# Miez de chip disparut...

joi, 29 iulie 2010

# Am pătruns in tine...

Mi-am imbracat ochii cu.. tine...
Se simţea un miros de... vară obosită...
venea din tine, din buzele tale, din carnea ta...
Se năşteau din tine zile în alb si negru
venele uscate jucau sah cu ochii tai;
mainile putrede iti mangaiau fruntea caldă;
genele imense te racoreau... erau ca un evantai...
Se auzea muzica din tine... era nebună...
... totul era în mişcare...
lacrimile dansau vals cu zambetele...
aluneca în tine... o raceala grea
Pulsul era acoperit cu un sal negru...
totul era... fals... obosit...
m-am apropiat de tine..
Ti-am sărutat o lacrimă... frumos
dar, ai plecat... te-ai evaporat în lumea ta...
Ramai cu bine, suflete!
# In inima, am urme de tine...


luni, 26 iulie 2010

# Reteta unei zile frumoase...

Adaugi:
100g de SOARE;
100g de BINE;
100g de PRIETENI;
50g de ZAMBETE;
50g de AFECTIUNE...

După aceea, amesteci toate aceste ingrediente pana ce se omogenizeaza si pana iese o spumă rosiatica. Îţi iei soarele deoparte, îl bati pana zambeste... iar după aceea torni peste el 50g de BINE. Aşezi o parte din prieteni pe soare, adaugi afectiune din plin... adaugi îmbrăţişări ca sirop si lacrimi zambitoare ca băutură răcoritoare.
Dacă ti-a ieşit spuma rosiatica de la început...e perfect! O arunci peste prieteni si soare, iar după cateva secunde ai sa vezi cum soarele se inroseste de atata bine... prietenii încep sa zambeasca iar ţie nu-ti ramane decat sa-ti savurezi prăjitura de azi!
# Pofta buna!

... Zilele frumoase poţi sa ti le faci chiar tu, bineînţeles cu ingredientele prescrise mai sus... aaaaa, mai ai nevoie de un praf care sa ajute la creşterea zambetelor... pui puţin praf din tine.
Numai plange ca ai avut o zi proastă, da o raită în magazinul inimii tale si ai sa vezi cum ingredientele te iau la vals....

vineri, 23 iulie 2010

# Ashua...

# O melodie absolut superba... ma relaxeaza, rar mai gasesti o asemenea colectie care sa-ti placa cu adevarat. Da, este o colectie rara.... nu ma mai satur de ea!

# Fericire flambată...

Mă incapatanez sa aflu un lucru imposibil.... ce gust are fericirea? Ştii, poate crezi ca aberez... dar, as fi curioasă. Haideţi, sa ne imaginam... imaginatia nu costa nimic, ea infloreste la fiecare strănut.
Fericirea... eu o pot compara cu un bulgare umplut de zambete veşnice... sau cu o lacrimă care infloreste la fiecare ticăit de cuvant mut. Poate are gust de nebunie, ce tasneste la fiecare ţipat de ploaie, poate are gust de ceară care se topeşte în ochii de cenuşă. Mă obosesc degeaba. Dar, totuşi păcat ca fericirea nu poate fi gustata, ea doar se hrăneşte cu carnea noastră amară, cu... noi.
Mulţi, spun ca au gustat din fericire... fals. Fericirea, doar o simţi nu ai cum sa muşti din ea... ai grija, poate vrea ea sa muşte din tine, sa-ti muşte cuvantul surd de vară, sa-ti amestece nebunia ameţită de atata whiskey cu un zambet... visiniu. Fercirea nu poate fi numai dulce, ea este si acră... s-a turnat peste ea numai băutură de minciuni.
Ce frumos ar fi sa gustam din fericire! ne-am satura cu numai o lingurita pe zi, n-am mai consuma atatea feluri exotice si perverse. Momentan, fericirea mea îmi izbucneste în plans. Am terminat-o de citit pe Oana Pellea.... fericirea ei cred care are gust de miere înfăşurata în bine. Visez... visez.

P.S: Nu te-am aruncat la gunoi, n-am aprins focul cu foile pătate de idei.. nu! n-am făcut asa ceva... Pur si simplu, ti-am tipărit jurnalul în inima mea, l-am lăsat deschis... poate mai trece vantul sa te racoreasca...
# Fericirea ta, ce gust are? :)

joi, 22 iulie 2010

# Răcoare încetinită... lene.

Urlă încontinuu lumina ta... slabă
îmi rupe dorul din tăcerea insangerata;
îmi leagă trupul de un izvor incins;
îmi sărută mainile pline de patimă...
Noaptea mă caută în jocul verii
nu mă găseşte...
Eu sunt în pielea ta caldă si cenuşie
mă joc cu venele tale; cu gandurile reci
mă trezesc, adorm, visez... adorm...
N-am timp de nimic, îmi înfasor zambetul fals intr-un cantec... mut
îmi răcoresc ochii;
îmi trezesc necunoscutul;
îmi îmbrăţişez visul...
Si adorm iar... si iar... si iar...
geme în mine lacrima portocalie
îmi aşterne ganduri încinse pe ochi, pe piele.
Gata, mi se face lene...
totul încetineşte în mine;
totul se dezgoleste... nisip... nori... eu.
Nu mă mai caută, vino aici!
sunt în palmele tale, ti-am făcut din mana... istovită si-am plecat.
Vezi, ti-am sărutat gandul ăla încins si ti-am îmbrăcat din nou... nisipul
# Mi se zbate o răcoare încetinita... lene...

luni, 19 iulie 2010

# Vis...

Vis: Te simţeam aproape de mine. Te vedeam. Dansai cu cearsaful. Ai venit aproape de mine, erai pe pielea mea, mi-era frica. Brusc, totul s-a întunecat. Te urcai pe perna mea pufoasa. Te-ai apropiat... dar, te-am strivit. M-am trezit, m-am dus si am aprins lumina... m-am dus si te-am căutat. Nu te-am găsit. Îmi era frica sa mai adorm, te simţeam si vedeam peste tot... dar, tu de fapt nu erai niciunde. Aiurea.
Dragă, păianjen... de ce nu m-ai lăsat sa dorm? Da, am visat un păianjen imens si negru. Oare ce se intampla dacă nu mă trezeam? te jucai cu mine, cu frica mea?? Doamne, mi-e frica de păianjeni, nu-i suport... simt ca mor cand ii vad. Nici în vis numai scap de frica asta... ciudat.
Unora, poate li se pare o frica copilăroasă, dar nu este asa! Mi-e frica, mi-e frica de păianjeni... ii detest!!!

miercuri, 14 iulie 2010

# Fata draga, nu fi trista...

Deschid televizorul. Mă uit la "Neata cu Răzvan si Dani"... frumos. Publicitate. Jongland cu telecomanda, deodată am văzut o ştire:" Cântăreaţa Mădălina Manole a fost găsită miercuri dimineaţa fără suflare." Iniţial, n-am crezut. Am deschis pc-ul si am căutat pe "google". Da, mi s-a confirmat faptu' ca un suflet tanar, Madalina ( fata cu par de foc) s-a sinucis. Păcat. Nu am fost fan Madalina Manole, dar ştii parcă îmi pare rău de ce a făcut. Durerea ei poate era de mai multe feluri: cariera, familie, boala (avea nişte probleme cardiace, din cate am înţeles eu). Poate nu mai avea succesu' care-l avea înainte, poate fanii au uitat-o... dar poate vestea asta i-a mişcat puţin.
În urma a rămas familia... un copil de 2 ani si multe... regrete. Păcat. Avea o voce de aur, melodia "fata dragă" a fost cea mai frumoasă, melodia care a facut-o "vedeta". 43 de ani... frumos. Cum spun mulţi "s-a mai stins o stea", asta este. Poate mulţi o critică, a lăsat în urma un copil, un suflet nevinovat... dar....asa a fost sa fie. Sincer, m-a mişcat vestea asta. Păcat,păcat...de tinerete...
# Dumnezeu sa o ierte!!!

marți, 13 iulie 2010

# Tei însiropat cu liliac


Am uitat... am uitat ce-mi mai place. Am sa aduc o mica completare la rubrica "ce-mi place...". Pfff... pot sa spun ca ador mirosul de tei. Mă duce intr-un colţ de RAI, îmi invadeaza fiecare parte a trupului, mă face pur si simplu sa plutesc, sa uit ca mai exista o lume, lumea asta a mea... plictisită, dar pe care o iubesc. Un alt parfum iubit de mine este cel de liliac. Doamne, ce bucurie era în sufletu' meu cand apărea liliacu'. Ceva mirific, care mă făcea sa mă... bucur de tot.
Stii, petalele alea fragile si atat de fine mă duceau cu gandul la... vanilie? Da, asa asemănam eu mirosul de liliac, era o particica de suflet pudrata cu un miros de plăcere... vis. Dar, mirosul de tei era... inconfundabil si în acelaşi timp greu de asemănat cu ceva. Era... unic si plăcut.
Intr-o zi, am sa fur parfumul de tei si am sa-l pun intr-o sticluta... iar în fiecare dimineaţă am sa-mi îmbălsămez trupul, o sa fiu parfumata mai mult sufleteste, am sa-mi acopar inima cu florile de tei, am sa-mi fac o cunună... o sa împletesc mirosul de tei cu cel de liliac. Ce frumos ar fi... vis.
# Parfumul meu drag: tei însiropat cu liliac.

Tu, ce parfum natural ai vrea sa ai??

sâmbătă, 10 iulie 2010

# Drip-drop


M-am găsit intr-un pahar cu apa. M-ai aruncat acolo fără pic de... milă. M-am ridicat, mi-am dat o palmă peste fata... si da, m-am trezit la realitate, intr-o lume... fără cuvinte. Stii, dacă mă gandesc mai bine îmi dau seama ca mi-era destul de OK acolo... Sau poate nu... Pahar curat si parcă atat de murdar... Acolo am văzut suflete perverse, cuvinte goale, miros de... nimic. Era un decor gol, lipsit de culoare... era doar... linişte. O linişte care-mi spunea multe, care mă îmbrăţişa la fiecare pas pe care-l făceam, care avea grija de... liniştea ei. Mi s-a părut destul de ciudat... intr-un colţ al paharului se auzea o muzica... nebună. Toţi erau... fericiţi. Ascultau cuvinte dragi lor. Aici, am vrut sa ajung. Fiecare dintre noi se regăseste intr-o melodie, în nişte cuvinte goale, sau poate... pline de nebunie.
Da, poate ne simţim bine cand ascultăm o melodie buna, ne linisteste (cel puţin, în cazul meu), ne dezbrăcam de grji... luăm în braţe un decor mirific sau... nu. E bine, sa ai ca prieteni nişte versuri spuse cu linişte... frumos. Hmm... am si eu o melodie de care pur si simplu nu mă mai satur... o ador. Nu mă regasesc in ea, încă nu am găsit acea melodie pentru mine, ca sa zic asa. Atat am avut de spus.
# Savurati-o cu plăcere: Safura-drip-drop




miercuri, 7 iulie 2010

# Nimic...


Picături de zambete care mi-au traversat trupul. Mangaieri fragile care mi-au îmbrăcat ochii în dulceata de visine. Stropi de... linişte. Ti-am atins necunoscutul si ti l-am îmbrăcat în ceva de... neuitat. M-am jucat cu petalele tale colorate si cu miros de... mare. Ti-am furat privirea orgolioasă si am aruncat-o intr-un pahar murdar. Ti-am pipăit fiecare particica din suflet, m-am spălat cu amintirile ce le-am găsit intr-o ceaşcă de cafea. Mi-am "făcut de cap" în mainile tale, fine... priveam cum soarele îţi reflecta ce aveai tu mai bun si mai frumos...
Am aşternut în palma ta numai ganduri frumoase, numai... bine. Ti-am modelat inima aia crudă... din ceară, furată de la soare. Ti-am desenat asfaltul găsit acolo, aproape de inima ta: nebunie, visare... plăcere. Hmm... am reuşit sa traversez si în partea cealaltă a trupului tău... acolo am găsit numai... lacrimi stropite cu piper alb. Îmi pare rău, ca n-am putut sa-ti cunosc ochii, sa-ti cunosc gandirea... dar, ştii multumesc ca am reuşit sa-ti fur inima aia crudă. Am ascuns-o undeva... departe... în nimicul meu.

# Simţeam nevoia sa mai visez, sa mai scriu ceva siropos. Mi-e bine asa.