miercuri, 7 iulie 2010

# Nimic...


Picături de zambete care mi-au traversat trupul. Mangaieri fragile care mi-au îmbrăcat ochii în dulceata de visine. Stropi de... linişte. Ti-am atins necunoscutul si ti l-am îmbrăcat în ceva de... neuitat. M-am jucat cu petalele tale colorate si cu miros de... mare. Ti-am furat privirea orgolioasă si am aruncat-o intr-un pahar murdar. Ti-am pipăit fiecare particica din suflet, m-am spălat cu amintirile ce le-am găsit intr-o ceaşcă de cafea. Mi-am "făcut de cap" în mainile tale, fine... priveam cum soarele îţi reflecta ce aveai tu mai bun si mai frumos...
Am aşternut în palma ta numai ganduri frumoase, numai... bine. Ti-am modelat inima aia crudă... din ceară, furată de la soare. Ti-am desenat asfaltul găsit acolo, aproape de inima ta: nebunie, visare... plăcere. Hmm... am reuşit sa traversez si în partea cealaltă a trupului tău... acolo am găsit numai... lacrimi stropite cu piper alb. Îmi pare rău, ca n-am putut sa-ti cunosc ochii, sa-ti cunosc gandirea... dar, ştii multumesc ca am reuşit sa-ti fur inima aia crudă. Am ascuns-o undeva... departe... în nimicul meu.

# Simţeam nevoia sa mai visez, sa mai scriu ceva siropos. Mi-e bine asa.

3 comentarii:

  1. e bine sa mai scriem si cate ceva frumos din cand in cand !

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai, draga...cata pasiune!...Cata imaginatie!
    Foarte frumos!>:D<
    :*:*:*:X

    RăspundețiȘtergere