marți, 31 august 2010

# "Perfectiune"...

Ironii. Înţepături. Ciuda. Trei cuvinte folosite cu atata uşurinţă si simţite cu o oarecare greutate, te fac sa te simţi în plus, sa renunţi la tot, dar... orgoliul nu te lasă sa faci acest pas... îţi mai da o şansă... si e bine. De mult timp, am vrut sa dezbat acest subiect : perfecţiune/simplitate... mi se pare ca multă lume se crede prea, chiar prea perfectă... si nu e bine deloc.
Domnişoară, dacă te crezi atat de perfectă cum pretinzi... de ce, nu-i lasi pe cei din jur sa-ti spună acest lucru ? Ti se pare, ca suna mai siropos din gura ta? Frumuseţea, "perfecţiunea" ta nu consta intr-un kg de fond de ten aplicat pe obrajii tai perfecţi, mai bine.... mă abţin. Îţi place sa-i ironizezi pe cei din jur, nu ? acest lucru te face sa te simţit mai superioara ? Greşit... ironiile pe care le arunci fără pic de jenă se vor întoarce împotriva ta, lumea nu e atat de "fraiera" cum crezi tu.
Mă deranjează enorm de mult, cum unii... mai ales unele (ca sa fiu mai directă) îşi castiga prietenia, "prada" prin falsitate... urat! Nu sunt eu, în masura sa judec pe nimeni.... dar totuşi, mă lasa rece. Uneori, limita de bun simt nu mai exista... sau, poate este bine ascunsă si culmea.. descoperită de cine merită sa fie respctat. Îţi lipseşte bunul simt cu desavarsire, iar tu nici nu observi asta, la cat de "perfectă" te crezi îmi si imaginez.
Stai linistita, perfecţiunea asta o sa se observe după ceva timp si nu o sa-ti placă. Ai sa-mi dai dreptate, sau poate nu!
Aceasta postare ii este dedicată unei persoane care, candva făcea parte din inima mea... dar acum...
# Nu este un capăt de lume :), uneori mai si pierzi persoane dragi...

duminică, 29 august 2010

# Ninge a toamna...


Ninge a toamna peste mine...
monotonia îmi invadeaza sangele bolnav;
cerul îmi pregateste o saltea din frunze;
soarele mi-a infulecat picătura de bine...

Sufletul-mi canta cu vantul... o serenada rece.
totul este pregătit pentru un mic-dejun perfect!
îmi lipsesc, doar...
minutele care urlă de frig... în sangele ce clocoteste pe fruntea ploii...

# De ce, trebuia sa apari chiar acum ?
mi-era mai bine fără tine...
si totuşi... de ce, ninge a toamna peste mine ?


miercuri, 25 august 2010

# Val nebun...


Soarele m-a aruncat intr-un val încins...
îmi simţeam inima cum se umfla de arsuri obscure;
urla în mine o teamă obişnuită;
sufletu-mi era umbrit de un val plin de vigoare.

M-am cuibarit în palma izvorului...
ritmul valului mă ameţea;
prospeţimea era supusă sa urmărească valurile încinse;
primejdia se apropia;
sufletul rănit se chinuia sa scape;
chipul îmi urla cu zambete...

puţin cate puţin, simţeam cum moare fiecare particica din mine
aşteptam eliberarea...
emoţii nebunesti...
se auzeau bătălie valurilor ... erau aproape de necunoscut...

un sunet triumfal mă ridicase la suprafaţă..
scăpasem...
soarele a apus, în sfarsit.
# Un val nebun vroia sa-mi muşte necunoscutul...
n-a reuşit...

vineri, 20 august 2010

# Agonie de vară...

O lumina diafană se scălda în mare...
un vant fin o învelise cu o panza albă;
goliciunea nisipului se sfasia de durere;
mangaieri recent spălate se ingalbeneau de ciuda;
palmele mi s-au impregnat cu o dulceata de soare;
nisip plantat în vene...

Cerul era în hohote de ras;
blandetea de vară se auzea duios;
domnea o senzaţie de bine;
soarele era ridicat cu greu de doua sulite....
pofta de vară împrăştiata pe jos
solul se relaxa..
# o simpla agonie de vară!

miercuri, 18 august 2010

# Povesti vechi in haine noi...

Exista oameni pe care-i cunoşti de-o viata, cu care ai copilărit, cu care te-ai maturizat, cu care ai plans, cu care ai ras ? Cu siguranţă, ai avut parte de asa ceva... Dar, după un timp ai observat ca se întrepătrunde o raceala ? toate discuţiile pe care le credeaţi între "patru ochi" erau spuse si altcuiva, acel cineva care era mai "special" decat tine ? Cred ca fiecare dintre noi, au avut astfel de urme...
Am observat un lucru, prieteniile de o viata se uzează mai repede, se răcesc, se pierd odată cu ploaia de vară care vine... si trist, mai si pleacă.... Iar dacă se mai întoarce încă o data si eşti fericit ca ti-ai recastigat buna prietenă din copilărie... doar te-ai amăgit... "ploaia" aia a venit doar sa-ti dea o palmă peste fata si sa-ti spună ca eşti tare, tare naiv.
Sinceră, sa fiu eu cred ca este mult mai valoroasa o prietenie de 1 an, 2... decat una de 10,15 ani. Ai impresia ca de fapt pe el îl cunoşti mai bine, cu el ai copilărit... dar nu este asa... Parcă îţi deschizi altfel inima, ca o carte de joc care ştie sa parieze pe încrederea ta.
Poate credeţi ca sunt cam naivă, adică pun prea mult suflet în acea prietenie... iar după un timp o sa-mi dau seama ca si acel "prieten" a plecat... Gresit! Eu raman la ideea ca prietenia aia "veche" se uzează mai repede, intra la apa...si poate ai vrea sa se mai trezeaza, dar... este imposibil.
Hey, voi puteţi sa mă contraziceti... nu mă supăr.

# Povestea aia veche, s-a schimbat cu o haină nouă acum.... mult mai calduroasa... si asta mă bucura.

duminică, 15 august 2010

# :-j

O lacrimă beată se incolaceste pe obrazul meu....

marți, 10 august 2010

# Sfeşnic de nor sidefat...

Un nor stătea înfipt în soare...
străbătea o mie de locuri melodioase;
arunca din soare un parfum... aspru si dulce;
umplea aerul cu nişte cantari de frunze;
se auzeau bătăi de aripi... îngeri peste tot;
voci monotone, dar ritmice se prăbuşeau intr-un concert divin;
păsările se inaltau ca nişte mici bombe;
roua nopţii se tăvălea intr-un abur rece si mandru;
ceaţa era imbodobita cu oboseala...
O tăcere nelinistita se lăsa peste tot...
o panoramă s-a absorbit în racoarea dimineţii;
spectacole sublime în cer;
Dar, deodată se rupse o tăcere înfiorătoare....
norii plecau, soarele se ascundea...
geamul mi-era luminat de un sfeşnic... cu nor sidefat..
si era atat de bine.. pana cand, totul s-a intunecat...
Si-ai plecat....

sâmbătă, 7 august 2010

# Vara asta...


Mi se înfige în spate un soare perfect... îmi da de înţeles ca trebuie sa profit de momentele care au mai rămas din aceasta vară cam... obosită. Asa am sa fac, îţi multumesc prietene! Vara asta, a început cam aiurea... ploi, vant... parcă nu era în apele ei, pe parcurs si-a revenit... a primit o palmă peste fata si... brusc s-a însănătoşit cu o porţie de canicula. Lucruri prea multe si interesante nu am făcut, mi-am propus doar sa mă relaxez si sa mai schimb ritmul alegerilor din viaţa mea. Si da, am reuşit! asta mă bucura cel mai mult... Relaxarea a fost si va mai fi una plăcută.... mi-am avut langa mine sufletele dragi si chipurile plouate cu zambete: plimbari nocturne, ras pana la lacrimi, distracţie.... cat de frumos. Cat de bine e sa ai langa tine un prieten, doi, trei.. cu care sa-ti petreci zilele pline de soare... Relaxarea mea s-a rezumat si la citit, am reuşit sa citesc 2 cărţi în 2 luni: "Ciocoii vechi si noi"- Nicolae Filimon si bineînţeles "Jurnal"-Oana Pellea. Mi-am propus sa citesc in continuare: "Zorba Grecul"- Nikos Kazantzakis... sper sa reuşesc.
Cat de bine este sa te atingă nişte raze înnebunite după răcoare... iar tu, sa răsfoieşti o carte... sa ti se spargă în fata imagini de neuitat, sa intri în povestea respectivă, sa simţi ce se intampla... sa vină nişte musculite pe post de evantai, sa-ti racoreasca ochii...
Frumos, frumos... am sa mă duc sa profit de ultimele clipe de bine. Am sa tin vara asta pe o pleoapă rece... poate asa nu mai pleacă...

# Voi ce aţi citit vara asta ?

marți, 3 august 2010

# Miez de chip dispărut...


Ti-am ucis ochii cu coaja de lamaie...
pielea-ti era uscată... galbenă
tasnea din tine Apusul...
O lumina grea mă obseda
venea din fereastra aia... prafuita
se lipeau de mine fluturi însetaţi...
îmi muscau... Răsăritul.
Am deschis usa pictată de.. nori...
venea un miros de... sfarsit
te hrăneai cu poeme...
aşteptai sa-ti vină sfarsitul
Pasi nebuni îţi traversau trupul..
ti-au insangerat chipul cu... zeama dulce de lamaie
erai galben... galben si dulce.
Ti-am desenat gandul si privirea...
am sa-ti aşez căldura int-un pahar
am sa beau din tine în fiecare dimineaţă.
Ti-am atarnat ochii intr-o ceasca de cafea amară...
cat de bine e...
Ti-a dispărut chipul... a mai rămas doar un abur dulce ce-ti infasoara mainile fine...
or sa dispară si ele...
# Miez de chip disparut...