marți, 10 august 2010

# Sfeşnic de nor sidefat...

Un nor stătea înfipt în soare...
străbătea o mie de locuri melodioase;
arunca din soare un parfum... aspru si dulce;
umplea aerul cu nişte cantari de frunze;
se auzeau bătăi de aripi... îngeri peste tot;
voci monotone, dar ritmice se prăbuşeau intr-un concert divin;
păsările se inaltau ca nişte mici bombe;
roua nopţii se tăvălea intr-un abur rece si mandru;
ceaţa era imbodobita cu oboseala...
O tăcere nelinistita se lăsa peste tot...
o panoramă s-a absorbit în racoarea dimineţii;
spectacole sublime în cer;
Dar, deodată se rupse o tăcere înfiorătoare....
norii plecau, soarele se ascundea...
geamul mi-era luminat de un sfeşnic... cu nor sidefat..
si era atat de bine.. pana cand, totul s-a intunecat...
Si-ai plecat....

7 comentarii:

  1. pentru că fiecare are nevoie de "acel ceva" care ne face viaţa mai bună...

    RăspundețiȘtergere
  2. cauta-ne

    http://portiadesarmale.blogspot.com/

    Doru Emanuel

    RăspundețiȘtergere
  3. Vrei sa ni te alaturi?

    Suntem toti elevi, unii cu realizari, alti acum incep, talent este, incercam sa facem ceva pentru noi.

    ID meu emadoru

    RăspundețiȘtergere