# Sfeşnic de nor sidefat...

Un nor stătea înfipt în soare...

străbătea o mie de locuri melodioase;

arunca din soare un parfum... aspru si dulce;

umplea aerul cu nişte cantari de frunze;

se auzeau bătăi de aripi... îngeri peste tot;

voci monotone, dar ritmice se prăbuşeau intr-un concert divin;

păsările se inaltau ca nişte mici bombe;

roua nopţii se tăvălea intr-un abur rece si mandru;

ceaţa era imbodobita cu oboseala...

O tăcere nelinistita se lăsa peste tot...

o panoramă s-a absorbit în racoarea dimineţii;

spectacole sublime în cer;

Dar, deodată se rupse o tăcere înfiorătoare....

norii plecau, soarele se ascundea...

geamul mi-era luminat de un sfeşnic... cu nor sidefat..

si era atat de bine.. pana cand, totul s-a intunecat...

Si-ai plecat....