vineri, 29 octombrie 2010

# Cenusa-n pieptul meu...

Mi-ai strivit ochii sub o coajă de nucă.
plesnea durerea inlacrimata...

Mi-ai spanzurat sufletul de soare.
cantec de moarte se auzea printre aripile ruginite...

Mi-ai mancat umerii bolnavi.
tarana...

Mi-ai infasurat durerea de tample.
bratele subtiri urlau de frig...

Mi-ai zis: "Tot ce-i al tau, mi se cuvine mie"
Ai plecat... dar, n-ai uitat de mine...
Radeai. In timp ce eu ma dizolvam in palma cerului.

Lacrimile plangeau de durere...
a ramas doar cenusa din pieptul meu...

9 comentarii:

  1. "Lacrimile plangeau de durere..."

    acest vers are chiar perfectiunea unei lacrimi...doar ca nu se pierde...alunecand...
    minunat de frumoasa poezia ta...

    RăspundețiȘtergere
  2. interessing e de nedescris ..bravoo..)=>

    RăspundețiȘtergere
  3. # Ehhh, nici chiar asa ;)). Oricum, mersi !!:*

    RăspundețiȘtergere
  4. "a ramas doar cenusa din pieptul meu..." cand flacara se stinge ramane doar cenusa

    frumos

    RăspundețiȘtergere