plesnea durerea inlacrimata...
Mi-ai spanzurat sufletul de soare.
cantec de moarte se auzea printre aripile ruginite...
Mi-ai mancat umerii bolnavi.
tarana...
Mi-ai infasurat durerea de tample.
bratele subtiri urlau de frig...
Mi-ai zis: "Tot ce-i al tau, mi se cuvine mie"
Ai plecat... dar, n-ai uitat de mine...
Radeai. In timp ce eu ma dizolvam in palma cerului.
Lacrimile plangeau de durere...
a ramas doar cenusa din pieptul meu...
superb!
RăspundețiȘtergere# Multumesc :D
RăspundețiȘtergere"Lacrimile plangeau de durere..."
RăspundețiȘtergereacest vers are chiar perfectiunea unei lacrimi...doar ca nu se pierde...alunecand...
minunat de frumoasa poezia ta...
# Hey !! Multumesc >:D<
RăspundețiȘtergereinteressing e de nedescris ..bravoo..)=>
RăspundețiȘtergere# Ehhh, nici chiar asa ;)). Oricum, mersi !!:*
RăspundețiȘtergerefrumoase versuri
RăspundețiȘtergere"a ramas doar cenusa din pieptul meu..." cand flacara se stinge ramane doar cenusa
RăspundețiȘtergerefrumos
# Va multumesc :*!
RăspundețiȘtergere