# "Cititi,Oana Pellea"!

„ Scot zece lei şi plec cu tata acasă”
„Poezia unei ţări disperate. Sunt prea puţine tarabe. Oamenii îşi înşiră preaplinul direct pe pământ sau pe ziare. Noroi. Merg cu ochii în jos şi prin faţa lor trec de toate, pantofi, blănuri, piuliţe, cutii, flori de plastic, becuri, o Biblie, creioane (...) … de toate.Mă opresc. Pe un ziar se odihneşte chipul lui tata. Se uită la mine zâmbind. E discul de vinilin cu Nea Mărin. Nu ridic ochii şi o întreb pe cea care-l vinde: „Cât vrei pe Amza Pellea?“ „Zece lei, domniţa…“, vine răspunsul. Nu zic nimic. Adaugă: „Haideţi că nu e mult. Merită, săracu’. A fost artist mare şi om bun.“Scot zece lei şi plec cu tata acasă”.„Am muncit mult şi am sperat mult”.„Mi-e frică.

Mi-e frică de boala mamei. Dacă se întâmplă şi pleacă… nu mai am ce căuta aici. Nu am pe nimeni să mă iubească în afară de câţiva prieteni, vreo doi–trei. Şi recunosc că nici putere să lupt nu am. Atunci când te bântuie boala şi dezastrul, te gândeşti pentru cine ai rămâne. Da, am o pisică şi un câine. Numai ei m-ar ţine, într-un fel. În rest, după 40 de ani, pot spune că viaţa mea a fost cam ştearsă, cu mici-mici momente de bucurie şi în rest multă-multă singurătate şi luptă. Şi toată, dar absolut toată bucuria adevărată a venit numai şi numai de la ai mei. În rest, toate succesele şi bucuriile parcă au fost smulse cu forcepsul. Nimic, dar absolut nimic nu a venit de la sine. Am muncit mult şi am sperat mult. Poate asta a fost greşeala, că am sperat şi crezut că o să fie frumos. Că o să ajung o învingătoare. Acum mi se pare că nu, nu voi ajunge niciodată o învingătoare.Sigur că e depresie. Dar am motive. Am căzut şi nu am forţa să mă ridic. Ştiu că ar trebui, dar nu am forţă. Am cerut ajutor de la toţi ai mei care au plecat. Am cerut să fie mama sănătoasă, să-i mai pot face bucurii… aştept răspuns.Mi-e ruşine până şi de ecranul computerului de cât de cârpă sunt”. ...


Oana Pellea-un actor "obosit",care din cand in cand are grija sa-si aminteasca de cei care au iubit-o,care au avut grija sa-i spuna un lucru bun,care au reusit cu siguranta sa-i inunde inima de fericire,iar zarva din sufletul ei sa o transforme intr-un rasfat. Am reusit sa citesc cateva fragmente de-ale ei,care m-au emotionat enorm,aceste fragmente m-au pus pe ganduri shi am reusit sa impletesc cu respect cuvintele spuse cu talc de catre ea, "rasfatata cuvintelor". Pe parintii ei,nu-i considera niste simple "unelte vorbitoare" .. ci niste persoane care stiu ce inseamna cu adevarat arta de a iubi un copil si de-ai sfatui atunci cand au nevoie. Cea care m-a facut sa caut pe net fragmente scrise de Oana Pellea,a fost chiar profa de chimie .. care ne-a indemnat pe toti sa citim Oana Pellea.
# "Cititi,Oana Pellea"! ;;)