# Copilaria-singurul dans pierdut...

Mi-e dor,mi-e dor de copilaria ce s-a evaporat parca ieri .. mi-e dor de rasetele colorate pe care le aruncam ici-colo .. mi-e dor de privirile geloase ale celorlalti .. mi-e dor sa fiu copilul care tipa de fericire atunci cand vedea ceva banal si care plangea atunci cand vedea un paianjen (inca mi-e frica de ei.). Mi-am dat seama ca anii au trecut prea repede .. au ramas in urma ramasitele zambetelor puerile si putin din firimiturile lacrimilor fortate. Vreau sa-mi recapat inocenta pe care mi-am pierdut-o pe sinele tristetii,vreau sa mai dansez prin ploaie si sa ma impiedic de vantul zgribulit. Poate,aceasta varsta pe care o am acum a intrat pe o culme mai ciudata,lipsita de jocurile amuzante .. are nevoie de o lacrima care sa se aseze in palma copilariei-acel paradis pierdut.
Sarutul gol de pe fruntea copilariei pierdute m-a ajutat sa-mi dau seama ca adolescenta m-a luat de mana si m-a dus in locul maturitatii,acolo unde s-au dezvoltat privirile geloase ale timpului.Curcubeul m-a facut sa cred ca inocenta a ramas undeva in urma ... Copilaria:plange,rade tipa de fericire sau de necaz,se bucura de viata la fiecare pas pe care-l face .. danseaza cu soarele,canta cu viitorul ..
.... Daca stau si ma gandesc mai bine,cu totii suntem niste copii;mai mari sau mai mici.
# Copilaria-singurul dans pierdut.