sâmbătă, 18 decembrie 2010

# Chip in ruine...

degetele lui se impregnau pe geamul în flăcări...
m-am apropiat , m-am apropiat de tine.

Te-am atins si mi-ai spus: " Vreau sa-ti simt căldura pielii în răceala chipului meu!"
ai căzut în genunchi în fata mea... ciudat.
ti-am aruncat chipul în şemineu...

Printre ruinele chipului tău , simţeam cum mă devorai ca pe o crema de zahăr ars !
te topeai... te pierdeam în flacăra dimineţii...
cenuşă dulce ai lăsat în urma ta...

Sunt multumita de un singur lucru !!
am apucat sa-ti prajesc fineţea sufletului pe un fulg încins..
am muşcat din tine ... si iar , si iar...

Ti-am devorat fineţea sufletului , mulţumit Îngere ?
te-am servit ca mic-dejun...
Îngere , ai fost bun si acru !

9 comentarii:

  1. Raluca, dragă, ştiu că nu am mai intrat de mult pe blogul tău, dar iată că a venit şi ziua. Doar că am intrat să te cert: unde e poezia aceea scurtă şi concisă de altădată? Oricum, foarte frumoasă poezia asta, chiar dacă mai merge ferchezuită puţin...
    Sărbători fericite!
    P.S. Treci şi tu pe la mine, am noutăţi!

    RăspundețiȘtergere
  2. ingeresc
    Imi place cum imbini imaginea iernii acesteia reci cu focul dragostei, pasiunea cu inocenta si puritatea unui inger. Chiar ai reusit sa creezi atmosfera "incinsa" :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Acru ca o lamaie? :)
    mi-a placut postarea ta!

    RăspundețiȘtergere
  4. @R.A.I: Multumesc in primul rand , ca ti-ai amintit de blogul meu :">. In legatura cu poezia scurta si concinsa... hmmm... am zis sa-mi mai schimb putin stilul. Sa inteleg , ca nu am facut bine ? Sarbatori fericite si tie :).

    @Rosaline: Esti o scumpa !! Iti multumesc din suflet!

    @Tlaloc: Da, acru ca o lamaie :). Mereu imi lauzi postarile , mersi!

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte frumoasa postarea, imi place foarte mult

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumoase poezi...te-am adaugat la blogroll la mine pe blog ... o sa revin de acum incolo

    RăspundețiȘtergere