# Iunie, m-ai minţit !

Ploua, din nou. Nimic obişnuit la aceasta luna, iunie. Ce bine ar fi ca odată cu ploile astea nesimţite, picurii de ploaie sa ne spele puţin sufletele care sunt glazurate cu răutăţi si supărări. Ar fi OK. Dacă mai stăm mult asa o sa putrezim pe dinauntru... Da! avem nevoie de puţină ploaie da' în suflete. Pamantul e răcorit destul... săracul, cred ca a obosit sa facă dus zi de zi. Ploaia sa ne spele pielea, sa ne-o clateasca cu bucurii si sa ne-o usuce cu soare nebun.

Dacă ne-am deschide fiecare pieptul, ce-am găsi? Oare am vedea cum inima dansează de fericire? Nu! Ea dansează doar prin fumul crizei ce-l inghide atunci cand îşi deschide ochii. Sufletul nostru, acum este la o cafea... ar fi cazul sa ne coasem la loc grijile. Pana si inima e în criza de... fericire... noi am inundat-o cu lacrimi care s-au scurs treptat din ochii noştri de sticlă ieftină. Poate altădată ne vom găsi sufletul mai odihnit,mai... fericit. Momentan, doarme.

Iunie, m-ai minţit si tu! Mi-ai promis ca nu o sa adormi si tu ca sufletul meu. Trezeste-te! Imbalsameaza-ma cu un parfum de vară, imbraca-ma în fire de iarba transpirata, spala-ma cu un ulei de... soare, da-mi sa beau... soare. Asta am crezut ca ai sa faci, am crezut ca o sa ne bucuri cu căldură... dar,te-ai răzbunat. Ne-ai trimis ploi... Poate, a făcut bine intr-un fel (ploaia),dar repet nu NOUĂ ci pamantului care s-a răcorit puţin. Totul a intrat în criza.

Aştept sa vad ce face Iulie, poate e mai odihnit... poate o sa fug cu el în mare. Ce bine ar fi! De tine,m-am saturat... Iunie...

Dormi încontinuare. Noapte buna !