vineri, 25 iunie 2010

# "Un jurnal care face bine!"

Mi-e bine. O am langa mine pe Oana Pellea,o privesc de pe coperta plină cu rămăşiţele lăsate în urma de cei dragi ei ... rămăşiţele zilelor bune, zilelor pictate de către ei. Ce contine acest jurnal?
Multe cuvinte spuse cu talc, imaginatii prevăzute cu sentimente împachetate intr-un suflet ... mare, iubirea colorata care se revarsa peste cei dragi, iubirile vieţii ei... mama si tata. Mă simt bine cand o citesc pe Oana Pellea, în special ii citesc trăirile, grijile, bucuriile pe care le-a simtit alaturi de cei dragi.
În randurile din aceasta coajă de jurnal, mi-am dat seama ca Oana Pellea este o femeie inteligentă, un copil mare care se joacă cu gandurile ei, cu psihicul ei. Îmi place ... îmi place ca este o femeie puternica, a avut numeroase greutăţi dar a ştiut cum sa-si aranjeze picăturile de idei în asa fel incat sa facă din durerea ei o viata colorata ... poate gri. A ştiut sa-si modeleze cariera vieţii ei ... teatrul. Poate se considera o papusa care îşi joacă propria ei viata, pe treptele actoriei. Trepte presărate cu sare si cu zeama de lamaie. Citind, am mai descoperit ceva: nu are prieteni mulţi. De ce? Pentru ca, după părerea ei prietenii vin si pleacă,sunt ca nişte călători ... sau poate ea pleacă din viaţa lor,din curcubeul ăla ... fără culori. În ziua de astăzi, habar n-ai cine îţi este prieten cu adevărat si cine nu.
În sufletul ei se vede un râu înconjurat de bucuriile, tristeţile Oanei ... în cazul nostru deseurile pe care le aruncăm fără pic de jenă pe malurile râurilor,fără sa ştim ca acolo sunt nişte suflete pierdute. Apa ... râul din sufletul ei este limpede ... este un râu în care se vad cei care au părăsit-o, cei care s-au dus la cel de Sus ... "Bătrânul" (cum spunea ea). Cei din râu o încurajează ... ca sa-i fie bine acolo jos,alături de cei care i-au mai rămas.
Poate de asta are atata putere, o iubesc cei care au părăsit-o. Dar de fapt nu a părăsit-o nimeni .. toţi o poarta în inimile lor si ea la fel pe ei. Are grija de ei,ii pastreaza în celula aia mare ... inima, în pielea ei, în ochii ei ... în carnea ei. Cuvintele ei au inteligenţă, au ..tot!
... Va recomand acest jurnal, măcar sa-l rasfoiti ... o sa aveţi multe de invatat de la un simplu om .. de la un simplu suflet. Jurnalul acesta, i-a adus o mulţime de prieteni .. este un jurnal care face numai bine !

2 comentarii:

  1. Foarte frumoasa postarea.!
    Imi place partea cu prietenii:x[Citind, am mai descoperit ceva: nu are prieteni mulţi. De ce? Pentru ca, după părerea ei prietenii vin si pleacă,sunt ca nişte călători ... sau poate ea pleacă din viaţa lor,din curcubeul ăla ... fără culori. În ziua de astăzi, habar n-ai cine îţi este prieten cu adevărat si cine nu.
    În sufletul ei se vede un râu înconjurat de bucuriile, tristeţile Oanei ... în cazul nostru deseurile pe care le aruncăm fără pic de jenă pe malurile râurilor,fără sa ştim ca acolo sunt nişte suflete pierdute.]

    RăspundețiȘtergere