# Something new ...

După o pauza bine meritată de cateva luni , m-am hotarat sa-ti umblu necontenit printre vene ... prietene drag! Eşti pregătit ? Eu , DA! Pieptul meu este sufocat cu tine , sirop de cuvinte "acre".

Te invit la un vals in cer.

# 15 mai !

15 mai , nimic de spus . Se intelege de la sine . Superb , iubire , 18 :)

# Stare generala !

Mi-e rusine ! Nu te-am rasfoit de foarte mult timp , prietene ! Mi-era dor. E MAI , nu pot sa cred ... cand s-au scurs asa de repede secundele ? Cand m-ai aruncat asa de repede in puful papadiilor ? Inaduseala totala ! Mi-ai turnat deasupra cerului un pahar de tequila. M-ai imbatat ... m-am imbatat de durere. Dar mi-a fost bine ... mi-am aruncat sufletul intr-o coaja de portocala acra , ce s-a imbatat cu miere .
De abia astept , sa alerg prin nisipul corpului meu , sa studiez fiecare cicatrice , fiecare semn , sa-mi imbat pielea cu acreala ta ! Ti-a fost dor de ochii mei ? de pielea care clocoteste in soare ? de inima mea acra ? Pletele soarelui se asern deasupra sufletului meu . Mi-l leaga de un nor si "isi bat joc de el" .
Mi-au murit cicatricile de durere. Sufletul clocoteste de durere .
E doar o stare generala!

# La multi ani , "colectie rara"!

Ai implinit 1 an ! Tu , esti singurul care ma asculta si care nu comenteaza ... tu , esti singurul care tace si imi atinge usor fruntea de idei stupide . Ma simt mandra . Ma simt mandra , ca te am . Ca imi pot asterne toate ideile , oricat de banale ar fi . Imi dai voie sa fac orice , sa plang , sa rad , sa tac , sa tip , sa ma bucur de tine ! Sper ca peste cativa ani buni , sa reusesc sa-ti rasfoiesc aripile galbene... si sa-mi amintesc cat de copila eram , sunt .

La multi ani , blogul meu cu sclipici !

# La o ceasca de liniste!

Beau in fiecare zi cate o picatura de liniste , ascultand aceasta piesa ! Ma transforma intr-un soim pudrat cu calm si bunatate . Ma bucur din suflet ca mai exista artisti care stiu sa zahariseasca cu placere muzica . Dar , pacat ca unii "ascultatori" nu stiu sa guste din aceasta prajitura glazurata cu miere . Pacat , ca muzica buna se pierde...

Sufletul mi-a plans cand am ascultat bucata asta de ... TOT !

# Venin dulce .

Un venin dulce se prelingea pe gatul... cerului !

Gust de razbunare...

Cioburi colorate dansau in venele mele...

Sangele acru se ondula... deasupra palmei .

Mi s-au spart iluziile !

A ramas doar cerul... imbatat cu venin .

# De azi...

Azi , cerul mi-a facut din ochi .

Azi , am simtit cum ma evapor usor , usor uitandu-ma la eclipsa .

Azi , petele de zapada m-au invitat la o cana de vin fiert cu scortisoara .

Azi , mainile fragede ale timpului m-au lovit in spate cu o sulita receeee.

Azi , mi-am dat seama ca reincepe programul plictisor .

De azi , totul revine la normal . Nu vreau !

# C'est fini....

Draga , blogule ! Imi cer scuze ca de cateva saptamani te-am neglijat . Nu a fost intentia mea , dar parca "vacanta" asta mi-a dat peste cap tot progamul (din nou). Nici nu stiu cu ce sa incep ... ce sa-ti mai scriu ? cu ce sa te mai plictisesc ? Sincera sa fiu... timpul a trecut foarte , foarte repede ! Sarbatorile de iarna au fost superbe , i-am avut alaturi pe cei dragi ... iar pentru mine asta conteaza cel mai mult . Hai , ca iar incep sa aberez...

Cum a fost anul 2010 , pentru mine ? A fost un an simplu si frumos . Mi-am organizat sufletul in functie de prietenii pe care-i am , mi-am asezat inima la dispozitia celor dragi , mi-am bucurat chipul cu parfumul realizarilor si al esecurilor . Sunt multumita , sunt multumita de mine (cat de cat) . De ce , spun "cat de cat" ? Pai , in primul rand nimeni nu cred ca poate fi multumit in totalitate de ceea ce este ... si plus de asta sunt foarte constienta ca in anul ce tocmai s-a evaporat am gresit ! Si chiar foarte mult ! Degeaba mi-am incalzit sufletul cu prieteni dragi , daca ei incet , incet ma dezamagesc. Poate exagerez... dar , asa este . M-am saturat sa las de la mine , sa-mi astern sufletul pe tava si sa spun "luati-l!"

Am analizat cu atentie ce greseli am facut in 2010 si am promis SOLEMN ca nu o sa se mai repete . Sper sa ma tin de promisiune si sper ca inima mea sa nu mai fie prafuita de toti . As avea mai multe de spus .. dar , mi-e frica ca nu o sa mai termin niciodata . Pe scurt : sper ca anul acesta sa fie glazurat cu iubire , intelegere , pace si prietenie . Gataaa !! Am dat totul uitarii , mi-am aruncat momentele mai putin placute intr-un colt al sufletului ... nu am cum sa scap de ele , momentele triste se afla in mine , in noi .

Sper sa va organizat sufletul cat mai frumos si cat mai simplu !

# Chip in ruine...

Un înger amortit de parfumul zăpezii , îmi bate în geam...

degetele lui se impregnau pe geamul în flăcări...

m-am apropiat , m-am apropiat de tine.

Te-am atins si mi-ai spus: " Vreau sa-ti simt căldura pielii în răceala chipului meu!"

ai căzut în genunchi în fata mea... ciudat.

ti-am aruncat chipul în şemineu...

Printre ruinele chipului tău , simţeam cum mă devorai ca pe o crema de zahăr ars !

te topeai... te pierdeam în flacăra dimineţii...

cenuşă dulce ai lăsat în urma ta...

Sunt multumita de un singur lucru !!

am apucat sa-ti prajesc fineţea sufletului pe un fulg încins..

am muşcat din tine ... si iar , si iar...

Ti-am devorat fineţea sufletului , mulţumit Îngere ?

te-am servit ca mic-dejun...

Îngere , ai fost bun si acru !

# Rasaritul inimii...

Calc usor peste cioburile inimii mele...

sangele îmi plangea de plăcere;

patima soarelui se ondula în creştetul sufletului.

Fulgii ametiti de licoarea zambetului tău , îmi sopteau:

" Vrem sa muscam puţin din prăjitura răsăritului..."

Au apucat cu incredere din inima rasaritului si s-au dizolvat in cerul violet.

Le-au mai ramas doar lacrimile ce se scurgeau pe geamul aburind...

Si eu vreau sa muşc din răsăritul tău , mă laşi ?

# Bine si frumos.... cer prea mult ?

Simplu si frumos. Melodia asta ma face sa-mi mai revin cat de cat. Sa-mi dau seama ca nu fac bine ceea ce fac. Sunt rea , prea rea! Poate unii merita , dar gata ! E cazul sa ma opresc . Nu sunt eu in masura sa judec pe nimeni. Am hotarat sa nu-mi mai pese de altii , sa fiu EU cu mine si cu cei care imi vor binele, cu adevarat. Cer prea mult ? Macar atat sa am si eu dreptul, .nu ?

Iar m-am abatut de la subiect... mi se zbat in piept momentele frumoase si....

Sunt bine .

# Degeaba...

Fulgi mari ce se jucau in parul meu inca de dimineta. Frumos si placut. Dar degeaba. Timpul trece , la fel si amintirile imbibate in ras. Imi lipsesc momentele frumoase. Candva , pot sa spun ca da !! ma simteam bine alaturi de tine , draga prietena. Dar , tot timpul exista acest DAR... pe care nu pot sa-l trec cu vederea (stii la ce ma refer)... Mi-a ramas un gust acru in suflet , oare cum poate fi indulcit ? Cu rabdare ? incredere ? Stii , cum se spune : "Timpul le rezolva pe toate!" Dar , vad ca el s-a instalat bine-mersi in inima mea si nu reactioneaza cu absolut nimic.

Poate asa a fost sa fie. Am observat ca momentele frumoase dureaza foarte putin... pacat. Poate ... n-am stiut sa le apreciem cu adevarat , poate am lasat sa treaca pe langa mine, toate vorbele rele si am inghitit in sec si... s-au adunat prea multe. Chiar prea multe.

Nu stiu ce m-a apucat ! iar imi amintesc , iar imi pare rau , iar imi pare bine , iar imi trece... dar , degeaba! Am vazut ca ti-e mai bine asa .

# Cenusa-n pieptul meu...

Mi-ai strivit ochii sub o coajă de nucă.

plesnea durerea inlacrimata...

Mi-ai spanzurat sufletul de soare.

cantec de moarte se auzea printre aripile ruginite...

Mi-ai mancat umerii bolnavi.

tarana...

Mi-ai infasurat durerea de tample.

bratele subtiri urlau de frig...

Mi-ai zis: "Tot ce-i al tau, mi se cuvine mie"

Ai plecat... dar, n-ai uitat de mine...

Radeai. In timp ce eu ma dizolvam in palma cerului.

Lacrimile plangeau de durere...

a ramas doar cenusa din pieptul meu...

# Inimă bruscată ...

A mai trecut o saptamana incinsa. De ce, spun incinsa ? Pentru ca am mai primit o palmă din partea unei persoane dragi. Nu ma asteptam... dar, poate am sa reusesc sa trec si peste asta. Imi caut din nou ochii prin nisipul dureros si imi revin... partial. Crede-ma, nu ma asteptam.. am ramas uimita ... parca imi venea mie sa-mi culeg rusinea de pe jos (in locu' tau) dar, nici dupa ce ti-ai revenit n-ai facut-o (asta m-a deranjat enorm). Pe moment te-am inteles... am zis: "Hai, gata poate iar s-a certat cu el, poate iar nu-i este bine..." Am cusut toate astea cu un ac al ignorantei, am hotarat ca sa nu te mai bag in seama cateva zile. N-a mers. Parca, imi infingea cineva sulite pe la spate... cred ca era prietenia noastra innodata si dezlegata.

Ma uitam la tine si parca... nu-mi venea sa cred ca nu vorbesc cu tine! Noi, alea care radeam non-stop, care barfeam non-stop. Am hotarat, sa trec si peste asta... am considerat comportarea ta una "copilareasca".. te-am inteles, citez: "n-aveam chef de glume". Dar, vezi aia chiar a fost o gluma iar tu ai luat-o drept ceva serios. Ar trebui sa invatam sa ne comportam mai frumos cu cei in varsta, nu ? Crede-ma, ii erai o persoana draga, speciala... si inca ii mai esti. Totusi, a lipsit un "iarta-ma!". E in regula, poate nu ai simtit nevoia sa zici asta... dar, cineva astepta sa auda acel "scuze".

Incerc sa te inteleg.. si n-am sa uit ziua aia cand ai spus: "Nimeni nu ma intelege!" Stii la ce ma refer... adica, eu care stateam si te ascultam non-stop nu te intelegeam ? Si nu ma refer doar la mine ... ci si la celelalte ( ne-am lamurit si cu asta). Sper, sa nu se mai intample! Am gresit amandoua... din pacate, eu am fost dezamagita de tine. Dar nu-i nimic... totul se rezolva prin discutii purtate calm. O parte le-am rezolvat.. a mai ramas doar ultima "intamplare" ca sa zic asa. Si nu din cauza mamei, si a L. ai avut tu discutiile astea cu mine. Din contra, ele m-au incurajat sa vorbesc cu tine. Comportamentul tau cam ironic, a fost de vina. Sper sa-ti dai seama ce si cum. Si o ridicare de ton, schimba multe...

Mie mi-a trecut.. sunt bine. Sper din suflet sa nu se mai repete.

# Ai grija de tine, ai grija de mine, ai grija de inima mea. Nu o mai brusca de toate scarile prafuite.

# Oglinda patimasa :)

Joi, am avut de pregatit o tema la dirigintie impreuna cu Oana. Si am hotarat sa va arat si voua cam ce mi-a iesit... Tema: Eu in oglinda.

.... Oglinda, pentru mine este ca o fereastra care se deschide atunci cand soarele bate din aripi si care se inchide atunci cand nesiguranta invadeaza particele din mine.. se hraneste cu o doza de pesimism. Eu, in oglinda incerc sa vad frumosul, frumosul vietii.. vad un caracter nu prea perfect dar pe care incerc sa-l modelez cu putina bunavointa. Vad un om obisnuit, care uneori se vrea deosebit pentru toti si nu-i prea iese, dar are incredere in fortele proprii, vad ceea ce-mi place, de multe ori si de cate ori plec de acasa ma uit in oglinda si nu numai in cea de pe perete, ci si in cea a sufletului.

De fapt, oglinda sufletului ne arata cum suntem noi cu adevarat, sufletul este umbrit cu calitati si defecte. Am cunoscut persoane care vor cu orice chip sa-si scoata in evidenta calitatile, frumusetea chipului... dar cand ii descoperi goliciunea sufletului parca, totul se sfasie... Este mai bine sa-i lasi pe cei din jur sa te descopere, sa-ti spuna cat de frumos/a esti... mandria asta de care dau dovada unii devine una plictisitoare, iar treptat, treptat pulsul prieteniei scade. Incep sa se nasca niste prietenii in alb si negru.

Deci, cum am spus.. unii se cred prea perfecti, prea mandri de ceea ce vad... iar altii sunt dezamagiti, de ceea ce vad in oglinda. Nici aici , nu este bine... chiar daca geme in noi o nesiguranta, o nemultumire ca nu suntem asa cum vrem noi sa fim, ar trebui sa ne asternem gandurile astea incinse in oglinda sufletului. Sa le dam foc, iar nesiguranta sa se faca scrum... iar dupa aceea , dupa ce am scapat de acest defect sa aruncam cenusa insangerata peste cei care se cred perfecti... si sa incercam sa devenim mai simpli si mai siguri pe noi.

Odata, m-am aflat si eu in ipostaza nesigurantei dar, sufletul cald mi-a preparat o licoare din incredere si mi-am revenit. Sper, ca asa sa faceti si voi, lasati perfectiunea deoparte, gustati putin si din simplitate. Incercati sa va uitati de doua ori in oglinda: in oglinda de pe perete si in cea din suflet .. si vedeti care este mai avantajoasa.

# Voi, cum va vedeti in oglinda ?

# Inger, nebun de alb!

Si-mi stau pe tampla stelele de amiază...

cuţitul zambetului tău îmi mangaia pielea franta

a fost nevoie doar sa mă atingi, ca sa mă topesc în paharul rece si albastru...

ceara îmi îmbrăţişa ochii... rupea din mine infinitul.

Carnea crudă de stele mă hrănea cu Indiferenţă !

cenuşă si tăcere.

Luna fulgera, liniştea de ieri lacrima...

sangele bolnav, curgea pe pieptul îngerului flamand;

ochii picurau smirna;

palmele miruite se incolaceau sub aripile nebune de alb !

# Înger, nebun de alb!

# Azi, nu !

Stres nebun, ce se joaca cu venele mele bolnave. Dar, mi-e bine. Mi-am revenit cat de cat... mi-am reluat programu' plictisitor si in acelasi timp placut.. scoala. Ma bucur enorm de mult, ca suntem din nou impreuna. Noi, rosioarele! Care ii stresam pe cei din clasa cu rasul nostru molipsitor si calm.

Da, poate vi se pare stupid dar noi radem non-stop... chiar si atunci cand suntem ascultate, chiar si atunci cand Viorica "moare", chiar si atunci cand Madalina ma invineteste , chiar si atunci cand Oana ne vorbeste de mancarea de la cantina (cel mai tare moment).

Am promis, ca revin cu postari proaspete si crocante... dar, parca timpul asta nu-mi da pace. Imi infinge in spate o lene de nedescris, la fel si vremea care de la un timp nu mai este deloc prietenoasa. Se simte ca a venit toamna... mirosul de frunze plouate ne-a inundat sufletul crocant de ieri. Cuvintele siropoase s-au inecat intr-o dulceata trecatoare. Miezul de imaginatie s-a imbolnavit, mici amanunte de bine s-au pierdut intr-o imbratisare rece de toamna. Voi incerca sa-mi imbib amestecul de liniste cu descompunerea gandurilor de vara.

Imaginatia mea, a luat-o razna. Sper sa-si revina. Nu vreau sa mi se goleasca momentele hranite cu atata dragoste.

# Azi.. n-am chef de nimic, poate maine.

# Cer dizolvat in palma noptii...

Un miros de cafea, se prelinge din sanul nopţii...

inima-ti era plină de sange;

pietre de cristal se zdrobeau în palma sufletului tău;

aripile nopţii mă înveleau cu picături de bine...

un gust de coniac slab, îmi masura pulsul de alaltăieri...

mirosuri de necontrolat, gesturi abusurde...

ridic mana deasupra ta;

reuşesc sa-mi iau la pachet o parte din tine, cerule !!

te-am cules din sanul nopţii...

n-a fost greu... particele din tine se dizolvau;

s-a lăsat o rouă peste mine, peste tine..

în continuare, totul a rămas un mister

Oare, am reuşit sa muşc din tine ?

# Cer dizolvat în palma nopţii...

# Stres, stres...

Da, a inceput stresul! Deja, m-am saturat de tot... nici sa scriu nu mai am timp, programul mi-e dat peste cap. Cum am spus, am sa o las mai moale cu postarile mele siropoase, am sa revin cat de curand.. cred.

# Foame absurda...

Ti-am legat ochii cu un lacat incins...

mureau in mine calduri necontenite;

tasnea pe furis un miros de cafea moarta;

se zdrobeau in mine seminte de floarea soarelui...

cicatrici de vise se topeau in mine...

nu-mi pasa de nimic.

odata cu lacatu' incins, ti-am aruncat si ochii...

ranile sapate cu drag, mi-au mangaiat trupul cu miere.

Ti-am cristalizat visele cu orgolii incinse, pe un carbune rece...

privire cruda, nu vezi ca-mi tremura pielea ?

din cauza amprentelor lasate, de ochii tai!

nimic nu se mai poate rezolva...

subit, carnea-mi era sfasiata de ochii tai albastri...

mi-ai golit totul... au mai ramas doar niste priviri distruse...

# foame absurda de ingeri.