joi, 22 iulie 2010

# Răcoare încetinită... lene.

Urlă încontinuu lumina ta... slabă
îmi rupe dorul din tăcerea insangerata;
îmi leagă trupul de un izvor incins;
îmi sărută mainile pline de patimă...
Noaptea mă caută în jocul verii
nu mă găseşte...
Eu sunt în pielea ta caldă si cenuşie
mă joc cu venele tale; cu gandurile reci
mă trezesc, adorm, visez... adorm...
N-am timp de nimic, îmi înfasor zambetul fals intr-un cantec... mut
îmi răcoresc ochii;
îmi trezesc necunoscutul;
îmi îmbrăţişez visul...
Si adorm iar... si iar... si iar...
geme în mine lacrima portocalie
îmi aşterne ganduri încinse pe ochi, pe piele.
Gata, mi se face lene...
totul încetineşte în mine;
totul se dezgoleste... nisip... nori... eu.
Nu mă mai caută, vino aici!
sunt în palmele tale, ti-am făcut din mana... istovită si-am plecat.
Vezi, ti-am sărutat gandul ăla încins si ti-am îmbrăcat din nou... nisipul
# Mi se zbate o răcoare încetinita... lene...

10 comentarii:

  1. m-au încîntat rîndurile. am simţit degajarea cu care ai scris şi emotivitatea din străfundul eului tău.
    mi-a plăcut mult cum ai scris în final *şi ţi-am înbrăcat din nou... nisipul*
    bravo!

    dia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi plac repetiţiile şi enumerările folosite.
    Şi ceea ce îmi place enrom de mult este titlul , care se regăseşte şi în finalul poeziei.
    ( Şi eu procedez uneori cam la fel )
    Este chiar superb ceea ce ai scris.

    Ai felicitările mele !

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti multumesc din suflet, pentru cuvintele frumoase si in acelasi timp emotionante...

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos reușești să transpui în cuvinte ce simți!

    RăspundețiȘtergere
  5. Da draga... ce laudata mai esti!
    Foarte frumos...
    ti-am zs ca te faci scriitoare...
    crede-ma!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Chiar scrii frumos, ai imaginaţie! >:D<

    RăspundețiȘtergere