# "Perfectiune"...

Ironii. Înţepături. Ciuda. Trei cuvinte folosite cu atata uşurinţă si simţite cu o oarecare greutate, te fac sa te simţi în plus, sa renunţi la tot, dar... orgoliul nu te lasă sa faci acest pas... îţi mai da o şansă... si e bine. De mult timp, am vrut sa dezbat acest subiect : perfecţiune/simplitate... mi se pare ca multă lume se crede prea, chiar prea perfectă... si nu e bine deloc.

Domnişoară, dacă te crezi atat de perfectă cum pretinzi... de ce, nu-i lasi pe cei din jur sa-ti spună acest lucru ? Ti se pare, ca suna mai siropos din gura ta? Frumuseţea, "perfecţiunea" ta nu consta intr-un kg de fond de ten aplicat pe obrajii tai perfecţi, mai bine.... mă abţin. Îţi place sa-i ironizezi pe cei din jur, nu ? acest lucru te face sa te simţit mai superioara ? Greşit... ironiile pe care le arunci fără pic de jenă se vor întoarce împotriva ta, lumea nu e atat de "fraiera" cum crezi tu.

Mă deranjează enorm de mult, cum unii... mai ales unele (ca sa fiu mai directă) îşi castiga prietenia, "prada" prin falsitate... urat! Nu sunt eu, în masura sa judec pe nimeni.... dar totuşi, mă lasa rece. Uneori, limita de bun simt nu mai exista... sau, poate este bine ascunsă si culmea.. descoperită de cine merită sa fie respctat. Îţi lipseşte bunul simt cu desavarsire, iar tu nici nu observi asta, la cat de "perfectă" te crezi îmi si imaginez.

Stai linistita, perfecţiunea asta o sa se observe după ceva timp si nu o sa-ti placă. Ai sa-mi dai dreptate, sau poate nu!

Aceasta postare ii este dedicată unei persoane care, candva făcea parte din inima mea... dar acum...

# Nu este un capăt de lume :), uneori mai si pierzi persoane dragi...